„Deși Holocaustul este cel mai bine documentat genocid din istorie, el este negat din mai multe motive și mai ales este negat în feluri diferite”, a spus politologul Michael Shafir, unul dintre cei mai mari specialiști în Holocaust, în dezbaterea „Fake -news, propagandă, rescrierea istoriei și ascensiunea extremismului”.
„Dacă mă refer la motivele generale, aș vrea să subliniez ceva la care nu multă lume se gândește. Este negat pentru că, dacă poate fi negat, este o ușurare. Toată lumea știe astăzi cum a arătat Holocaustul, dar, dacă nu e adevărat nu-i așa că e mult mai bine? Nu-i așa că respirăm ușurați într-un fel? Pentru că ce ne mai spun cei mai buni cercetători ai Holocaustului? Că este o greșeală să subliniezi unicitatea lui, că este mai curând vorba de ceva care a fost până în momentul respectiv unic, dar nimic nu-i garantează unicitatea.
Deci omenirea este în pericol de a-l repeta. Și atunci, dacă nu e un pericol, deci n-a fost adevărat, uite, respir ușurat că nouă nu ni se poate întâmpla.
Trivializarea prin comparație
Apoi, Holocaustul este negat în diferite modalități pentru că negaționismul total, negaționismul cu care eram obișnuiți în urmă cu foarte mulți ani, care spune că dom’le, asta e o minciună, o invenție, încetul cu încetul a început să dispară. N-a dipărut de tot, probabil nici nu va dispărea de tot. Vă amintesc, ca să rămânem la persoane apropiate nouă, cazul colonelului Zărnescu și ș.a.m.d, bineînțeles a fost Radu Teodoru, rămân la exemplele românești. Dar acum negaționismul se manifestă încetul cu încetul altfel și aș vrea să subliniez aici câteva modalități de a-l trivializa prin comparație și una din cele mai întâlnite forme este cea care pune accentul pe necesitatea de a lua în considerare că Holocaustul a fost numai unul din cele două fenomene totalitare ale secolului.
Nu neg că a existat un alt fenomen totalitar, numai că, dacă rămânem la definiție și cu ce putem acționa juridic, atunci celălalt fenomen totalitar - mă refer la stalinism, și nu neapărat la comunism pentru că asta e o aberație – el nu a fost genocidar, ci a fost o crimă împotriva umanității. Trebuie să facem deosebirea între cele două pentru a putea analiza ce a fost similar, pentru că au fost lucruri similare, dar asta încă nu le face identice. Dar e foarte ușor, pentru că vă dau exemplul Monicăi Lovinescu, care a fost un om care gândea, un om informat, și totuși ea a fost cea care a subliniat necesitatea unui așa-zis Nurnberg 2. Nu poți să ai un Nurnberg 2 în acest caz. Nurnberg folosește aici numai ca exemplu de metaforă care nu duce nicăieri. Iar apoi o altă formă de manifestare foarte des întâlnită este cea a punerii în perspectivă, plecând de la prima formă de manifestare, a exemplelor care duc la diminuarea focusării asupra Holocaustului. Dacă vin și spun, da, domnule, poate că a existat, poate că nu a existat, dar cât a existat și cum, dar uite că au existat a,b,c,d. Și mă concentrez asupra lui a,b,c,d. Mă concentrez numai asupra suferinței legionarilor în pușcărie, care nu este de contestat, dar a avut cu totul alte rădăcini atunci, duc la diminuarea discursului despre Holocaust și direct duc la o competiție între martirologi.
Distorsionarea adevărului istoric
În felul acesta ajungem la ceea ce un foarte cunoscut profesor care predă în America, profesorul Polonsky, a spus, și anume la stadiul în care avem olimpiadă a suferințelor, cine a suferit mai mult?
În felul acesta ajungem și la o altă perspectivă, și anume a distorsionării adevărului istoric. Am ajuns și la un inflaționism al patriotismului. Când nu vrem să spunem lucurilor pe nume, că a fost vorba de naționalism exacerbat, îl numim patriotism și atunci toată lumea înghite gălușca. Vedeți ce se întâmplă acum cu vechiul partid, că nu mai e așa de nou, cu AUR care încearcă să ne vândă următoarea ecuație: nu putea să fie Codreanu adept al exterminării sau al soluției finale deoarece soluția finala ca ecuație nu exista până atunci. Toată lumea care cercetează rădăcinile soluției finale știe foarte bine că ea nu începe nici măcar cu Hitler. Trebuie luate lucrurile și văzute în perspectiva lor istorică și a dezvoltării. Încercați să analizați discursul lui George Simion, uitați-vă puțin la imagini și vedeți cum e îmbrăcat, exact sau foarte aproape de vestitele haine ale lui Codreanu. E adevărat, nu vine pe cal. Dar trebuie să spun un lucru pe care nu îmi place să-l subliniez, că domnul Simion e mult mai periculos decât domnul Codreanu, care era un orator foarte slab și el știa asta, venea și tăcea și când vorbea în Parlament amintește de discursul lui Ceaușescu, nu era bâlbâit, dar nici departe de asta. Ei bine, spre deosebire, George Simion este un orator foarte bun, știe să exploateze.
Negaționism din bună știință sau din ignoranță?
Vreau să atrag atenția asupra unui pericol. Noi tot vorbim de pericolul revenirii legionarilor etc, toate astea sunt adevărate, dar niciuna din acest mișcări nu s-a născut fără un fundal social. Iar fundalul social pe care s-a născut Mișcarea Legionară, când a început să devină populară, este cel al corupției, este cel în care sfera politică nu putea să răspundă cerințelor ABC-ului democratic. Vă dați seama că nu încerc să-i apăr, încerc să explic și vă atrag atenția că un Vadim Tudor venea pe un fundal în care existau perdanți ai așa-zisei tranzații. Astăzi tranziția s-a terminat, fundalul este de o populație mult mai afectată de problemele sociale prin care trece țara și de o populație care nu îi pasă pur și simplu că domnul Simion și domnul Lavric vorbesc și îi reabilitează pe legionari, nici nu știu cine sunt legionarii, și ce dacă au făcut ceva jidanilor? Așa meritau. Dacă îi afectează ceva sunt problemele sociale la care actuala clasă politică, din nou, nu este pregătită să răspundă, nu știe cum să răspundă. De aici vine marele pericol.
Sigur că cei care sunt trecuți prin legionarism sunt foarte afectați, dar cu legionarii nu câștigi alegeri. Cu legionarii câștigi rămășițe ale legionarilor și ignoranța. Dar cu protestul fie el și chiar fizic, las` că bine i-a făcut ministrului ăla, lasă că bine au făcut că au intrat în Parlament, de aici vine marele pericol.
Aspectul principal de care vreau să vorbesc este pericolul să considerăm negaționiști numai pe cei care cu bună știință o fac. Nu, majoritatea negaționiștilor o fac neștiind ce fac, aici este marele pericol. Și asta nu se referă numai la societatea românească. Luați argumentele acestui negaționist francez, candidat la președinție, evreu din Maghreb, Zemmour, și vedeți cât la sută e bazat pe ignoranță și cât la sută pe dorința de a falsifica.
Ignoranța domină, dar ea mobilizează. Cât este folosit negaționismul cu bună știință și cât din ignoranță? Părerea mea
Comentarii 0