UE după pandemie: spre Europa multipolară

Acum vor căpăta contur definitiv în Uniunea Europeană clivajele dezvoltării care vor structura în mod durabil și nivelurile de influență la Bruxelles.

Uniunea Europeană caută să se adapteze rapid provocării reprezentate de criza produsă de pandemia de coronavirus. Miza este atât credibilitatea Uniunii pentru statele membre și cetățeni, dar și capacitatea acesteia de a rămâne în cursa globală ca un pol relevant economic și politic. Principala dificultate rezidă în diferențele de ambiție și de dezvoltare între statele membre care riscă să structureze Uniunea Europeană pe diferite niveluri de integrare, între un nucleu dur, o zonă intermediară și o periferie. În mod deloc paradoxal, această tendință este favorizată și de fondurile puse la dispoziție pentru relansarea economică și obiectivele de investiții asumate. Aproximativ 1.000 de miliarde de euro intră în cadrul financiar multianual 2021-2027 și alte 1.000 vor veni din împrumuturi garantate la nivel comunitar și cuprinse în planul de relansare. Aceste sume, chiar dacă par importante, sunt destul mici în raport cu nevoile și așteptările statelor membre și nu vor putea fi eficiente decât dacă există o sinergie cu instrumentele naționale și cu proiecte paneuropene de cooperare.

Competiția intraeuropeană

Scăderea activităților industriale, și cu două cifre în state net contribuitoare, va determina o concurență mare pentru aceste fonduri. Domeniile prioritare de investiții – tranziția energetică și folosirea hidrogenului că sursă de energie, 5G, nanotehnologiile, inteligența artificială – vor favoriza statele care au deja capacități de a participa la asemenea proiecte. Aici va conta capacitatea fiecărui stat membru de a participa la agenda strategică a UE și de a-și asuma autonomia strategică europeană în sensul larg al expresiei, văzută ca reziliență industrială. Aici intră și refacerea capacităților din industria farmaceutică și a echipamentelor medicale și sanitare și consolidarea companiilor din domeniu care își desfășoară activitatea în statele membre. Există prin urmare și un risc nu numai de apariție a unor viteze de integrare diferite, dar și de fractură tehnologică între statele membre, cu consecințe asupra modelelor economice și dezvoltării societăților. Să recunoaștem că unele state vor deveni un fel de Americă Latină a Occidentului european – un bazin de resurse umane ieftine (precum indispensabilii sezonieri români), un bazin de resurse naturale și un model de dezvoltare bazat pe sectorul manufacturier, cu o modestă valoare adăugată. Acum vor căpăta contur definitiv în Uniunea Europeană clivajele dezvoltării care vor structura în mod durabil și nivelurile de influență la Bruxelles. Acele state care mizează exclusiv pe compensarea oferită de Statele Unite, interesate de a avea aliați în sânul Uniunii Europene, trebuie să fie conștiente că dincolo de angajamentul strategic și pentru prima putere globală nevoile reconstrucției economice sunt mari și nu își mai poate asuma planuri de tip Marshall, așa cum a făcut-o generos la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Soluția dezvoltării rămâne, prin urmare, pe plan local și european. Chiar și pentru SUA, competiția cu China, le vor îndrepta cu prioritate spre acei parteneri care cu adevărat își pot asuma rolul de aliați nu numai la nivel politic și diplomatic, dar și în ce privește cooperarea în domeniul tehnologiilor de vârf și al capacității de a genera sinergii industriale. Iată că nu numai integrarea în Uniunea Europeană va fi influențată de clivajele dezvoltării, dar și calitatea alianțelor. A nu se uita expresia puțin diplomatică, dar reală în ce privește raportarea marilor puteri: valoarea de întrebuințare a aliaților.

Concurența statelor Uniunii Europene se manifestă și pe un alt nivel, nu numai al reconstrucției economice și al accesării de instrumente financiare comunitare care să le compenseze instrumentele naționale. În momentul în care, presa italiană publică informația potrivit căreia serviciile de informații italiene sunt implicate în acțiuni de combatere a tentativelor de preluare a controlului unor companii strategice fragilizate de criză pandemiei din partea unor grupuri franceze și olandeze, avem dovada clară că și o construcție regională cu grad mare de integrare precum UE este afectată de fenomenul reașezărilor globale.

Există și o altă provocare pentru statele membre ale Uniunii Europene, mai puțin evocată în analizele europene din ultima vreme, și de a rămâne relevante la nivelul propriilor regiuni. S-a vorbit foarte mult de „diplomația măștii sanitare” a Chinei, dar chiar țările europene au căutat să folosească latura diplomației publice a ajutoarelor umanitare pentru a-și consolida legitimitatea leadershipului la nivel regional. Cazul Ungariei care a distribuit 600.000 de măști de protecție și zeci de mii de materiale de protecție sanitară în statele Balcanilor occidentali este exemplar pentru regiunea Europei de sud-est.

Fracturile Occidentului

Pandemia produsă de noul coronavirus a scos în evidență și adevăratele dimensiuni ale fragmentărilor din sânul Occidentului. Chiar daca există o complementaritate by default a poziționărilor față de China, procesul de reflecție din ultima vreme cu privire la autonomia strategică extinsă (industrială, militară, diplomatică și culturală) din Uniunea Europeană vizează deopotrivă Statele Unite ale Americii. Acest lucru este și o rezultantă a conflictului comercial structural care a continuat și în plină pandemie. În februarie, atunci când deja criza sanitară din Asia de Sud-Est începuse să își arate din plin efectele economice în Uniunea Europeană, Washingtonul decidea ridicarea plafonului taxelor vamale de la 10 la 15% pentru importurile de aeronave europene, ținta fiind grupul Airbus. Unitatea Occidentului, așa cum o știam în vremea Războiului Rece și imediat după, a apus, iar acest lucru nu are legătura numai cu administrația Donald Trump. Procesul de reconstrucție economică a Uniunii Europene, așa cum apare în obiectivele enunțate de diferiți responsabili, va accentua conturul polului de putere franco-german, dar acest lucru va ridica dificila problemă a definirii coabitării în spațiul euro-atlantic cu polul de putere american. Lumea multipolară se naște sub ochii noștri, Uniunea Europeană cu viteze multiple, de asemenea. //

Comentarii 0

Lăsați un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.
Comentariul va fi publicat după verificare. Comentariile ofensive vor fi eliminate.