Xenofobie și antisemitism fără evrei. Cine și de ce tulbură liniștea sinagogilor

Xenofobie și antisemitism fără evrei. Cine și de ce tulbură liniștea sinagogilor

„Chestia asta cu nazismul pur și simplu plutește în aerul din România”.

Mulți români nu au cunoscut în viața lor vreun evreu. Mai ales tinerii nu au avut această posibilitate. Cu toate acestea, chiar într-un oraș fără niciun evreu, sinagoga din localitate a fost atacată și vandalizată de trei ori în ultimii ani. Alte sinagogi sau cimitire din țară au fost și ele vandalizate.

În țara noastră mai sunt, conform ultimului recensământ din 2011, 3271 de evrei, adică 0,44% din numărul celor care trăiau aici cu aproape un secol în urmă. Era a treia comunitate evreiască din Europa și număra peste 756 de mii de persoane. Fenomenul se înscrie într-un context mai larg, pentru că minoritatea evreiască în Europa scade numeric. Cu toate astea, tot mai sunt vehiculate teorii conspiraționiste în care evreii sunt asociați unor interese oculte, iar Holocaustul este minimalizat.

Am încercat să aflăm de la experți în sociologie, politologie, istorie și psihologie, de la analiștii de presă, cum se explică acest tip de acțiuni și mesaje și la ce riscuri se expune societatea. Pentru că atitudinea publică este imitată și multiplicată pe rețelele sociale, dar ajunge și în viața reală.

Incidente tot mai frecvente. Svastica pe sinagogă într-un oraș fără niciun evreu

Două svastici au fost desenate pe stâlpii sinagogii din Sighișoara, în seara zilei de 22 decembrie 2021. În ajunul Crăciunului, cinci tineri erau audiați la poliția din municipiu. În urma audierilor s-a aflat că unul dintre ei, un tânăr de 15 ani, desenase svastica pe stâlpii sinagogii. Pentru el s-a deschis dosar penal și este cercetat pentru utilizarea în public a simbolurilor antisemite. Întreaga poveste este ralatată într-un reportaj PressHub.

Cu o seară în urmă, pe 21 decembrie, la București, un participant la protestul anunțat și organizat de liderii AUR, care a avut loc la Parlament, desena svastica pe steagul UE. Fotografiile și imaginile au fost difuzate la televiziuni, pe rețelele sociale și în presa scrisă.

În 3 ianuarie, liderii AUR au transmis un comunicat de presă în care au afirmat, printre altele, că istoria Holocaustului și educația sexuală reprezintă „teme minore” care „au fost ridicate la rangul de materii”, în ceea ce califică a fi drept o „acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România”.

În 6 ianuarie, sinagoga evreiască din Făgăraș este vandalizată. Un perete întreg este mâzgălit cu vopsea. Poliția începe o anchetă în oraș.

Acum cinci ani, sighișorenii duceau la mormânt trupul ultimului evreu din oraș. Sinagoga de pe strada Tache Ionescu numărul 11 rămânea fără ultimul dintre ei.

Nu era pentru prima dată când Sinagoga a fost atacată. În ea s-au aruncat cu ani în urmă cu sticle încendiare, iar acum trei ani a fost vandalizată din nou. La Târgu Mureș au mai fost vandalizări ale cimitirului evreiesc, iar la Cluj-Napoca, în 2019, pe zidurile unor blocuri poliția a descoperit desenate mai multe svastici.

Primarul Sighișoarei, Ioan-Iulian Sîrbu, după evenimentele din orașul său, a scris o postare în care condamna gestul tânărului. Reacțiile cetățenilor, spune el, nu arată că ar exista sentimente antisemite în localitate. De asemenea, consideră că ar fi nevoie de educație juridică, de lecții de istorie pe tema Holocaustului, a simbolurilor naziste interzise, precum și de lecții de istorie a orașului în școlile din Sighișoara.

Președintele comunității evreiești din Târgu Mureș, Vasile Dub, crede că „antisemitismul fără evrei” este mai degrabă rodul ignoranței, al propagandei politice, dar și o rămășiță de ordin religios. „Greu de spus azi, în România, cine și ce înseamnă să fii evreu! La noi cred că nivelul antisemitismului este scăzutși provine din lipsă de informare, pentru că și evreii sunt puțini, mai puțin de cinci mii de persoane. Dar nu e de neglijat, pentru că folosirea tot mai frecventă a acestor însemne (nota red. – svastica) poate trezi cine știe ce reacții în rândul tinerilor”.

Pe de altă parte, Vasile Dub invocă și unele aspecte religioase. „Dintr-o discuție cu specialiști în studiul religei, am înțeles că sunt și texte vechi ortodoxe în care apar cuvinte jignitoare la adresa evreilor. Poate că și acest filon religios ar trebui studiat”, spune Dub.

Antisemitismul sintetic și țapul ispășitor

Istoricul Lucian Nastasă-Kovacs, cercetător la Academia Română, specialist în sociologia culturii și educației, cu stagii de specializare și documentare la Paris, Budapesta, Geneva, Ierusalim și Tel Aviv, explică aceste puseuri specifice momentelor de criză din istorie: „Este un lucru dovedit în istorie, întotdeauna momentele de criză sunt însoțite de asemenea pusee de xenofobie și ură rasială. Antisemitismul s-a inflamat mereu îndeosebi în perioadele de declin sau stagnare economică, ori dezordini de natură politică, evreii devenind de fapt «ţapii ispăşitori» ai tuturor nenorocirilor, pe această temă existând chiar şi o teorie - the Scapegoat Theory – asociată perfect cu cea a «ameninţării». De regulă, crizelor economice li se asociază şi crizele naţionale. Iată de ce mai toate traumele de prin ultimul pătrar al secolului XIX european sunt relaţionate cu evreii, atât cele politice, cât mai ales cele economice şi sociale care sunt mai vizibile la nivelul maselor, mai rapid percepute. Aşa se face că furia indivizilor «prelucraţi» din perspectivă naţionalistă se îndreaptă spre «străini», iar acei politicieni, buni de gură și cu potențial agitator, adaugă tot felul de teorii conspiraționiste, pentru că, pentru ele nu au nevoie de dovezi - de aia sunt «conspirații»! Neputințele noastre sunt puse pe seama altora. La noi, acest gen de discurs are deja o tentă vădit anticapitalistă – așadar de un populism ridicol –, anti-Uniunea Europeană, în contextul în care Uniunea Europeană impune niște norme democratice greu de acceptat de spiritele gregare și cu fibră totalitară.”

Cât privește contextul național, Nastasă-Kovacs identifică unele vulnerabilități specifice. „Trebuie să acceptăm”, spune el, „că în România avem de-a face cu o democrație precară, în anumite momente chiar cu o pseudo-democrație, îmi pare chiar caricaturală, comparativ cu funcționarea mecanismelor din statele veritabil moderne, occidentale. Iar peste toate acestea, se suprapune ceea ce este de fapt (sau va fi curând declarată) cea mai mare tragedie națională: simulacrul educației, în fapt lipsa ei în sensul real al cuvântului, de a pregăti cetățeni și nu votanți cu drept de semnătură. Chiar profesorii noștri, cei de acum, se lasă seduși de discursul naționalist, fals triumfător.”

Pericolul acestui antisemitism sintetic, pe terenul căruia se reunesc potenţial toate mişcările extremiste din Europa şi de aiurea rezidă, cel puţin în parte, în afara lui”, consideră Petre Iancu, de la Deutsche Welle. „În speţă, în tendinţa unei crescânde mase europene, orientate în genere spre teorii de extracţie marxistă, de a aborda cu indulgenţă antiiudaismul islamist şi de extremă stînga, ca expresie a unor frustrări parţial legitime ale unei civilizaţii «victimizate» şi «oprimate colonial», conchide el într-un articol.

Cu toate că în România există o lege care sancționează penal negarea Holocaustului, lideri politici îl minimalizează și glorifică de la tribuna Parlamentului figuri care l-au făcut posibil.

Alexandru Muraru, deputat PNL și reprezentant special al Guvernului României pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, explica într-un interviu pentru EuropaLiberăcare sunt posibilele resorturi ale acestui fenomen și legătura sa cu evoluțiile de pe scena politică: „În România, curentele latente, atitudinile s-au radicalizat, iar perioada pandemică și ascensiunea parlamentară a unui partid de factură neofascistă a culminat cu acțiuni fără precedent în ultimii douăzeci de ani, generând o nouă perspectivă și un nou format, unde mesajele și atitudinile latente au prins „curaj”, o saturnalie a radicalizării. Stigmatizarea socială a celuilalt, a minoritarilor creează extremiștilor și adepților lor sentimentul că pot trece la nivelul următor, că sunt legitimi, vitalitatea cu care se propagă le dă încredere, ca și lipsa de reacție a autorităților. Prezența lor publică în stradă, pe rețelele de socializare, în mass-media, având mereu și mereu noi motive și instrumente de a propaga ura creează pentru adepții lor sentimentul unei societăți în pragul prăbușirii și a victoriei lor iminente.”

Ilie Băluț

Tinerii și educația. Vulnerabilități

Octavian C. relatează experiența sa de adolescent în felul următor: „Am cunoscut și eu grupul din Târgu Mureș. Capul lor era un adolescent al cărui bunic a luptat pentru naziști. Ceilalți erau acolo pentru apartenența la grup. Ulterior m-am aciuat și eu unor astfel de grupuri din Târgu Mureș. Pur și simplu nu era nici un adult care să-ți spunăa de ce nu e bine, care sunt alternativele. Singurii care spuneau ceva erau cei care te susțineau.”

Chestia asta cu nazismul”, adaugă el, „pur și simplu plutește în aerul din România, plus că nu prea ai ce face ca adolescent. Nu existau asociații, spații, cluburi. Singurul nostru noroc a fost că drogurile nu au fost accesibile, altfel ajungeam și noi «copii de la Bahnhof Zoo». Nu cred că s-a schimbat nimic în România pentru adolescenți, dar acum există măcar mobilul.”

Solicitat pentru o opinie pe acest subiect, Petru Curșeu, expert în psihologie socială și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, atrage atenția asupra faptului căadolescența este o vârstă la care persoanele sunt foarte sensibile la influențe sociale diverse, este perioada în care se descoperă propria personalitate, se explorează lumea și se încearcă o varietate de experiențe, inclusiv ceea ce este etichetat drept răzvrătire față de familie (și regulile impuse de aceasta) dar și față de societate și de valorile sale centrale.”

În acest context, universitarul menționează doi factori care pot să conducă spre radicalizare. „Pe de o parte este mediul digital, dificil de controlat, care poate să ofere platforme diverse pentru adolescenti in care acestia se «regăsesc valoric», chiar dacă aceste valori nu mai au nicio legatură cu contextul inițial în care au fost generate, spre exemplu antisemitismul. Alfabetizarea digitală precară face ca cei mai mulți dintre adolescenți să nu poată distinge între continuțurile digitale la care sunt expuși - problematica fake news, idei conspiraționiste - și ca urmare în unele cazuri pot să apară radicalizări în direcții care nu sunt relaționate cu structura mediului social în care trăiesc acești adolescenți.”

„Pe de alta parte”, continuă el, „este situația de criză generată de pandemie la nivel global. Trebuie spus că în general mintea umană este construită să caute explicații pentru ce ni se întâmplă în viață. În situații de criză căutăm vinovați, vedem ce se întâmplă în mediul socio-politic din țară. Țapii ispășitori pe care îi găsim pot avea corespondent real sau pot exista doar la nivel simbolic.”

Radu Simion, doctor în filosofie, predă Etica în Psihologie și crede că educația precară a populației este un factor de risc foarte important pentru ca discursul urii și propaganda anti-etnică, anti-LGBT, anti-migrație să prindă. Efectele fiind, cum spune el, „dezvoltarea flagelului ignoranței, lăcomiei, instigării la ură, a aroganței disprețuitoare. Plus o gândire care respinge incluziunea și favorizează violența gratuită și nejustificată, hybris-ul (nota red. - mândrie de sine exagerată, aroganță) devine instrumentul prin care salutăm diferențele dintre noi.”

Propaganda anti-Soros, „sorosiștii” de România, „plătiți” să iasă la mitinguri

Un val de ură față de finanțistul evreu George Soros a marcat și el, ultima decadă. Pentru mulți lideri naționaliști din Balcani, pentru Vladimir Putin dar și pentru pentru Viktor Orbán, Soros a devenit inamicul perfect. În Ungaria acesta a fost declarat persona non grata. Această ură față de Soros este pusă pe seama implicării lui Soros în lupta pentru liberalism și democrație. „Luptăm cu un dușman care este altfel decât noi. Nu este la vedere, ci ascuns, nu este direct, ci viclean, nu este onest, ci necinstit, nu este național, ci internațional, care nu crede în muncă, ci speculează cu bani, care nu are patrie, dar se comportă ca și cum ar deține în proprietate lumea întreagă”, spunea Viktor Orban despre el.

Nici în România Soros nu a scăpat mai puțin exploatat politic, ideologic. Cei care protestau față de puterea de la București erau frecvent numiți „sorosiști” și acuzați voalat sau mai puțin voalat că sunt plătiți de el să producă dezordine. În presă au apărut liste cu intelectuali care beneficiaseră de burse Soros și care erau acuzați de partizanat din acest motiv. O antipatie până la ură față de acest personaj, aproape invizibil, pătrundea insidios în societate.

AUR și „hârtia de turnesol” a politicii

Asocierea acțiunilor AUR și a declarațiilor liderilor acestui partid cu simbolistica legionară și propaganda antisemită a atras tot mai mult atenția presei și a analiștilor politici și istorici.

Anul trecut, senatorul AUR Sorin Lavric i-a adus un omagiu, chiar de la tribuna Parlament, lui Valeriu Gafencu, fost membru al Mișcării Legionare, care a incitat, cu pistolul în mână, în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, elevi din liceele ieșene pentru a se alătura tentativei de lovitură de stat. AUR l-a susținut pentru funcția de premier pe Călin Georgescu, simpatizant asumat al lui Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu. Recent, AUR a culminat cu afirmațiile dintr-un comunicat controversat asupra căruia nu au revenit și nu au negat nimic . În el se spunea printre altele, că istoria Holocaustului și educația sexuală reprezintă „teme minore” care „au fost ridicate la rangul de materii”, în ceea ce califică a fi drept o „acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România”.

Jurnalista Sabina Fati consideră că aceste acțiuni și poziții nu sunt simple accidente, ci fac parte dintr-o strategie. „Mesajele mari sunt concepute în laboratoarele intelectuale ale Alianței pentru Unirea Românilor, acolo unde senatorii Claudiu Târziu și Sorin Lavric repun în mișcare strategia legionarilor din anii ’30, bazată pe naționalismul creștin-ortodox combinat cu antisemitismul și contestarea instituțiilor existente. De aceea, comunicatul lor de presă în care definesc istoria Holocaustului ca „temă minoră” nu a fost urmat de clarificări, dezmințiri sau scuze din partea AUR. Asumarea negaționismului de către un partid parlamentar e rușinoasă pentru România și oripilează Europa, așa cum scrie și Petre M. Iancu, dar tacticienii AUR nu consideră, că au mers prea departe cu acest subiect. Pentru AUR, antisemitismul poate deveni hârtia de turnesol a politicii viitoare”, spune ea într-o analiză pentru Europa Liberă.

Nu e niciun secret”, adaugă Fati, „că majoritatea istoricilor români preferă ideologia naționalistă în locul realităților și adevărului, că mulți profesori de istorie predau în clase propriile viziuni ideologizate ale trecutului, că Antonescu e model pentru destui lideri politici și că naționalismul a fost mereu încurajat de politicienii tradiționali.”

După afirmațiile liderilor AUR cu privire la faptul că studierea Holocaustului în școli ar fi „o temă minoră”, alături de educația sexuală, David Saranga, ambasadorul Israelului în România a reacționatși el,spunând că afirmațiile de acest gen „constituie o dovadă fățișă fie a lipsei de asumare, fie a ignoranței”. „Am susținut constant că informarea justă și obiectivă asupra ororilor care s-au petrecut în timpul Holocaustului din România este necesară pentru a evita ca astfel de tragedii să se repete. Noua generație trebuie să cunoască în profunzime aceasta pagină neagră din istoria omenirii, astfel încât să înțeleagă că antisemitismul, xenofobia și intoleranța nu își au locul în societatea de astăzi și că acestea contravin valorilor democratice și europene însușite de România”, a scris ambasadorul într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Nici pentru politologul Cristian Pîrvulescu, afirmațiile liderilor AUR nu sunt simple efecte discursive sau demagogice.

Ele fac parte, spune expertul înt-o intervenție pentru Europa Liberă, dintr-un program asumat și dintr-o tactică de comunicare care vizează, pe de o parte, provocarea autorităților, iar, pe de altă parte, pentru stimularea antisemitismului, rasismului, antidemocratismului la români.

Pârvulescu face o legătură între acțiunile AUR și arsenalul lui Jean-Marie Le Pen, om politic francez, de extremă dreaptă. Și anume, la declarația lui Jean Marie Le Pen din 1987 pentru care a fost și condamnat. Acesta a spus despre camerele de gazare naziste că nu sunt decât un simplu detaliu al istoriei și a reluat această declarație de nenumărate ori. Nu și-a retras declarația nici peste ani, ba mai mult, a precizat că nu regretă în niciun fel această declarație, pe baza căreia - spune Cristian Pîrvulescu, citat de Europa Liberă - „și-a consolidat imaginea de politician franș” (nota red. – caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față).

Declarațiile AUR, consideră cu aceeași ocazie Pîrvulescu, se adresează „antisemitismului difuz românesc foarte prezent mai ales în zonele fundamentalist ortodoxe”.

Antisemitismul în Europa

Potrivit unui sondajul realizat de Ipsos și Liga Europeană de Acțiune și Protecție și citat de G4media, în care una dintre întrebări a fost „Credeți că ar fi cel mai bine dacă evreii ar părăsi această țară?” în Polonia, 24%, în Grecia 23%, iar în Ungaria, 21% au răspuns „Da”. Mai mult de o treime dintre greci și polonezi (36%) și 30% dintre ungurii chestionați consideră că „evreii nu vor fi niciodată capabili să se integreze deplin în societate”.

Credința într-o „rețea evreiască secretă care influențează afacerile politice și economice din lume” este împărtășită de 58% dintre greci, 39% dintre unguri și 34% dintre slovacii chestionați, dar și de 28% dintre francezi.

Aproximativ 36% dintre greci, 27% dintre unguri și 23% dintre polonezii chestionați nutresc „sentimente mai degrabă negative” față de evrei, o proporție crescând la 11% în Germania, 8% în Franța și scăzând la 3% în Suedia și Regatul Unit și 2% în Olanda.

Aproximativ 39% dintre greci și 30% dintre românii chestionați sunt de acord, potrivit aceluiași studiu, că „răstignirea lui Iisus Hristos este un păcat de neiertat al evreilor”.

Comentarii 1

Lăsați un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.
Comentariul va fi publicat după verificare. Comentariile ofensive vor fi eliminate.

Stefan Brăgărea - 10 luni în urmă
Sunt creștin ortodox nepracticant dar nu înțeleg antisemitismul. Am avut colegi evrei în școală și nutream admirație și invidie față de grija pentru educație din familiile lor. Unul dintre foștii colegi de liceu pentru care am o profundă stimă este dl Dan Shafran, stabilit în Suedia.
Răspunde