Studiile arată că românii sunt printre cele mai antisemite și xenofobe națiuni din Europa. Care sunt cauzele?
În luna octombrie a anului trecut a fost dat publicității un sondaj vast realizat în 16 țări europene de către organizația ungară Liga pentru Acțiune și Protecție împreună cu IPSOS numit Prejudecățile antisemite în Europa. Pe lângă studiul propriu-zis, autorii au realizat și câte un raport de țară pentru fiecare din cele 16 măsurate.
În privința așa-numitului antisemitism conativ, care măsoară tendința de a acționa părtinitor și discriminator, 36% dintre românii între 18 și 75 de ani sunt moderat antisemiți și 11%, puternic antisemiți. Din acest punct de vedere, România este a patra cea mai antisemită țară din cele 16 măsurate. Sub aspect afectiv, 25% sunt moderat antisemiți și 17% puternic antisemiți.Cu 42% din populație având sentimente anti-evreiești, România se clasează a cincea în rândul celor mai antisemite țări.
Dacă din aceste date se constituie un indicator agregat privind antisemitismul primar, atunci 19% dintre români sunt moderat antisemiți iar alți 19% sunt puternic antisemiți. Toate declarațiile oficialilor români care, din timp în timp, dau asigurări că nu există antisemitism de masă în România, trebuie privite, după revelarea acestor date, cu mult scepticism de acum înainte.
Studiul mai măsoară și un antisemitism secundar, aflat în relație cu atitudinea față de Holocaust. Aici situația este dramatică pentru că 51% dintre respondenți s-au dovedit moderat antisemiți și 12% puternic antisemiți. Motivul este destul de transparent. Românii continuă să respingă faptul că România a luat parte la Holocaust.
În sfârșit, există și un antisemitism latent pe care autorii studiului îl găsesc în proporție de 15% în rândurile populației românești. Ca urmare, adunând antisemitismul primar cu cel latent rezultă o proporție de 53%, ceea ce situează România pe locul al cincilea din cele 16. Un fenomen extrem de îngrijorător este că cea mai mare pondere în rândurile categoriilor de vârstă o reprezintă tinerii între 18 și 29 de ani cu un total de 57%, din care 18% reprezintă antisemitism latent. În privința studiilor, antisemitismul este redus în rândurile celor care au doar școala primară și ale celor cu studii superioare, dar mare în rândurile celor cu studii vocaționale și medii.
În privința orientării politice, PNL și PSD se află la niveluri relativ egale, dar cel mai interesant este că 25% dintre alegătorii USR-PLUS sunt puternic antisemiți.
Cauze: xenofobie și șovinism
Analizând cauzele antisemitismului românesc autorii au găsit că principala cauză a acestuia este xenofobia. Astfel, cei care au exprimat puncte de vedere xenofobe sunt de 5,3 ori mai predispuși la antisemitism decât cei care nu sunt xenofobi.
Într-un studiu realizat de Pew Research Center în 2018 despre diferențele dintre Vestul și Estul Europei, România se situează pe locul al cincilea din 33 de state măsurate în privința proporției celor care consideră că creștinismul este important pentru identitatea națională. Acest naționalism religios face ca puțini români (39%) să accepte ca un evreu să facă parte din familia lor și încă și mai puțini (29%) ar accepta un musulman. Ca în majoritatea țărilor din centrul și estul Europei și pentru români este important ca o persoană să fie născută în România sau să aibe legături de familie în țară pentru a fi considerată cu adevărat română.
Naționalismul merge mână în mână cu șovinismul cultural. Astfel, dacă numai 47% dintre italieni, 45% dintre germani, 46% dintre britanici și numai 36% dintre francezi sunt de acord cu afirmația „Poporul nostru nu este perfect dar cultura noastră este superioară altora”, proporția ajunge la 89% în Grecia (ceea ce este oarecum explicabil) și la 69% în Bulgaria. Surprinzător, dar în România 66% din populație crede că are o cultură națională superioară altora.
Percepția asupra minorităților
Cu tot antisemitismul lor primar și latent, românii sunt mai toleranți față de evrei decât față de celelalte minorități. Astfel, un sondaj realizat în 2019 de Kantar TNS despre Percepția relațiilor interetnice și Holocaustul din România a determinat, folosind scala de măsurare a distanței sociale Bogardus, unde 1 este cea mai apropiată relație acceptată cu o minoritate (membru de familie), iar 7 cea mai depărtată (nu ar trebui să vină în România), că cea mai mare toleranță se regăsește în raport cu evreii (3,6) și maghiarii (4) și una semnificativ mai scăzută față de romi (4,7).
Concret, 16% ar accepta evrei în familie, 18% în grupul de prieteni, 16% ar accepta să fie vecini și 12% să lucreze împreună la același loc de muncă. 21% ar accepta ca evreii să locuiască în România, 12% să viziteze România și 5% consideră că evreii nu ar trebui să vină în România.
Situația este mai proastă pentru maghiari respectiv – 18%, 12%, 10%, 13%, 20%, 15% și, la sfârșit, 11% dintre români care cred că ungurii nu au ce căuta în România – și foarte proastă pentru romi, care nu sunt doriți în familie decât de 6% din respondenți, ca prieteni decât de 8%, dar de 16% sunt doriți afară din România. Gradul cel mai scăzut de acceptare a romilor și maghiarilor este în București și în orașele mari, cu peste 200.000 de locuitori.
Imaginea despre romi
În iunie 2020, IRES a publicat un sondaj privind Percepția asupra Romilor în timpul pandemiei de Covid-19 care a scos la iveală faptul că 70% dintre respondenți au încredere puțină sau deloc în romi, ceea ce corespunde cu atitudinea față de imigranți (72%). În schimb, 53% nu au încredere în maghiari, 44% nu au încredere în evrei și numai 35% nu au încredere în germani.
Întrebați ce părere au despre romi în general, 57% afirmă că au o părere bună și foarte bună și numai 40% susțin că au o părere proastă și foarte proastă. Nu este clar de unde vine diferența între 70% neîncredere și 40% părere proastă, dar autorii studiului o pun pe seama dorinței de acceptabilitate socială/corectitudine politică a respondenților.
Solicitați să spună care este primul cuvânt care le vine în minte atunci când se gândesc la romi, 15% dintre respondenți au afirmat că îi consideră oameni ca noi, 12% se gândesc la hoție și furt, 7% la necinste, neseriozitate, neîncredere, 5% la oameni buni/cu bun simț, 5% la înșelătorie/șmecherie/minciună, 4% au menționat „răutate”, 4% „needucați”, 4% „țigani”, 3% „lene„ și 3% sufletiști/loiali/cinstiți. Se observă că din primele zece trăsături menționate, 7 sunt negative.
45% dintre respondenți consideră că romii nu sunt discriminați în România și 78% cred că au mai multe sau aceleași drepturi cu restul populației. O serie de afirmații dau însă măsura nivelului de intoleranță față de romi. Astfel, 83% consideră că integrarea romilor în societate trebuie să fie obligatorie, 69% că romii fac o imagine proastă României, 61% că pot fi considerați, în general, periculoși, 60% că violența poliției împotriva romilor este justificată, 47% că în România sunt prea mulți romi, 37% că românii sunt superiori romilor și 32% că discriminarea romilor nu trebuie pedepsită iar 31% consideră că practicarea discursului urii față de romi nu trebuie pedepsită.
Minoritățile sexuale
Potrivit unui Eurobarometru realizat în mai 2019, numai 38% dintre români considerau că minoritățile sexuale (LGBT) ar trebui să aibă aceleași drepturi cu cele heterosexuale. Asta înseamnă mai puțin decât în Polonia (49%) unde se duce o campanie anti-LGBT și există județe și localități care se declară „zone libere de ideologia LGBT”, și chiar mai puțin decât Bulgaria (39%). Totodată, numai 29% cred că ar trebui permise în toată Europa căsătoriile între persoane de același sex. Aceste procente reduse explică, de exemplu, de ce autoritățile legislative și executive din România nu se grăbesc nici măcar să reglementeze parteneriatele civile între persoanele de același sex.
Comentarii 0