Programul de rescriere a istoriei de către regimul Putin

Programul de rescriere a istoriei de către regimul Putin

În ultimele zile ale anului trecut, Curtea Supremă a Rusiei a decis închiderea International Memorial, cea mai veche Organizație non-guvernamentală dedicată memoriei victimelor comunismului și apărării drepturilor omului.

Memorial s-a constituit înainte de prăbușirea URSS și, de-a lungul celor peste 30 de ani de existență, a strâns zeci de mii de mărturii și documente despre victimele Gulagului, a ridicat memoriale și a organizat sute de conferințe și evenimente dedicate memoriei milioanelor de oameni care au pierit în timpul terorii staliniste. Primul său președinte a fost disidentul Andrei Saharov. A administrat și un muzeu amenajat în interiorul coloniei de muncă Perm 36 din Urali, care, la un moment dat ar fi trebuit să intre în patrimoniul UNESCO, dar care a fost preluat cu forța de stat, „reorganizat” și ulterior închis.

În Rusia, orice organizație media sau ONG care primesc sprijin financiar sau granturi din străinătate, adică din Europa sau Statele Unite, sunt obligate prin lege să se înregistreze ca „agenți străini” și să marcheze cu această etichetă infamantă toate producțiile pe care le oferă publicului. A nu face acest lucru constituie infracțiune. Câteva website-uri administrate de Memorial, printre care o bază de date extinsă cu victimele represiunii comuniste, nu au purtat această etichetă și acesta este motivul oficial pentru care Curtea Supremă a decis lichidarea organizației.

Semnificația acestei decizii abuzive este transparentă. Un război a fost declanșat de statul rus împotriva tuturor celor care păstrează vie memoria victimelor ororilor staliniste și a represiunii sovietice. Cel mai bine a exprimat poziția statului rus procurorul de ședință, care a caracterizat grupul drept „un pericol public” plătit de Occident ca să concentreze atenția publică asupra crimelor sovietice în loc să sublinieze „trecutul glorios” al Rusiei. „Atenția International Memorial...este aproape în întregime concentrată asupra distorsionării memoriei istorice în primul rând și cu precădere asupra Marelui Război Patriotic (al doilea război mondial)”, a declarat procurorul, care a acuzat grupul că a creat o falsă imagine a URSS ca stat „terorist”. „De ce ar trebui ca noi, urmașii învingătorilor, să ne rușinăm și să avem remușcări în loc să ne mândrim cu trecutul nostru glorios? Probabil că Memorial este plătit de cineva pentru asta”.

Este o declarație de război împotriva trecutului, iar Vladimir Putin însuși conduce atacul. În septembrie 2019, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate foarte largă o rezoluție despre importanța memoriei pentru viitorul Europei, în care condamnă crimele naziste și comuniste, condamnă Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 ca actul care a dus la declanșarea celui de-al doilea război mondial, recunoaște că regimurile nazist și comunist au comis crime în masă, genocid și deportări, dar condamnă și „propaganda rusă care continuă să treacă sub tăcere și glorifică regimul totalitar sovietic” precum și „actuala conducere rusă” pentru „distorsionarea faptelor istorice”.

Putin, desigur, a calificat rezoluția drept „absolut inacceptabilă” iar în decembrie a aceluiași an, la summit-ul informal al liderilor CSI a prezentat propria versiune a istoriei celui de-al doilea război mondial înconjurat de documente de arhivă din care a citat copios. Ulterior, în iunie 2020, a publicat în presa occidentală un articol despre lecțiile reale ale celei de-a 75-a aniversări a sfârșitului celui de-al doilea război mondial în care a reluat tezele susținute în decembrie. În esență, Putin susține că polonezii și-au făcut-o mai mult sau mai puțin cu mâna lor pentru că ar fi participat la împărțirea Cehoslovaciei în coplicitate cu Germania nazistă după Conferința de la München („Trădarea de la Munchen”, cum o numește el), ar fi refuzat trecerea trupelor sovietice spre Cehoslavacia și, în general, liderii polonezi erau o bandă de antisemiți care ar fi fost bucuroși, după cum scrie într-unul din documentele citate, să-i facă statuie lui Hitler dacă le lua evreii de pe cap și îi trimitea în Africa. Altfel spus, Polonia, nu Germania și URSS ar purta răspunderea pentru al doilea război mondial. În privința Pactului Ribbentrop-Molotov în urma căruia URSS a anexat o jumătate din Polonia, țările baltice și Basarabia, Putin afirmă că a fost oarecum inevitabil și similar cu Acordul de la Munchen, pentru că URSS ar fi fost lăsată singură să înfrunte amenințarea nazistă.

Într-un articol pentru revista Foreign Policy, profesorul Serghei Radcenko a demontat fiecare din pretinsele argumente ale lui Putin, care nu pot trece drept serioase în rândurile istoricilor profesioniști. Cu toate acestea, versiunea distorsionată a lui Putin este pe cale să devină, dacă nu a devenit deja, versiunea oficială a istoriei Rusiei, și nu numai în școli și universități dar și, iată, și în sălile de judecată, unde orice umbră aruncată asupra „trecutului glorios” poate fi obiect de condamnare penală.

Insistența lui Putin asupra a ceea ce el consideră momentul de glorie absolută a Rusiei – victoria în cel de-al doilea război mondial – nu este decât o modalitate de a-și consolida puterea personală prin mobilizarea resurselor de patriotism ale rușilor pentru a susține un regim autocratic. Pentru a-și atinge scopul, Kremlinul a declanșat o ofensivă „falsificatorilor istoriei” din interior, gen Memorial, și împotriva denigratorilor Rusiei din exterior care ar „distorsiona istoria”.

Printre armele utilizate în acest scop se numără parade militare uriașe, ceremonii de comemorare în masă a milioanelor de ruși uciși în război, dar și propagandă precum filme patriotice de război cum ar fi T 34 sau Stalingrad. Oficialii statului se străduiesc să reducă istoria celui de-al doilea război mondial la versiunea sovietică a istoriei dar, în același timp, în slujba naționalismului este pusă la lucru istoria țarilor și a liderilor militari precum și, din ce în ce mai mult, religia. Nici o surpriză așadar că, după anexarea Crimeii în 2014, Putin l-a redescoperit pe sfântul Vladimir, botezătorul Rusiei kievene, care și-ar fi început apostolatul în Crimeea. Toate aceste demersuri au drept scop glorificarea până la mit a istoriei Rusiei, în special a marilor figuri ale acestei istorii pentru a sublinia importanța pentru ruși a liderului exceptional.

Pentru că istoria sovietică este redusă la triumful asupra Germaniei naziste și la marile realizări industriale, unul din efecte este reabilitarea fără precedent a lui Stalin. În toată Rusia apar busturi ale dictatorului sovietic și nu numai în centrele urbane dominate de comuniști, străzi și bulevarde îi poartă numele iar chipul său apare într-un mozaic din catedrala militară dedicată Zilei Victoriei din apropierea Moscovei.

Modificarea radicală a narațiunii istorice de către Putin și acoliții săi, care contribuie prin propriile articole și materiale la consolidarea versiunii Kremlinului, a condus la o modificare similară a modului în care rușii de rând percep istoria țării lor. Potrivit unui sondaj realizat de Levada Center, nu mai puțin de 70% dintre ruși apreciau în 2019 că Stalin a jucat un rol pozitiv în istoria Rusiei. Totodată, 53% erau convinși că în 1939, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS a ocupat estul Poloniei pentru a veni în ajutorul ucrainenilor și bielorușilor trăitori în vest. Putin a sugerat chiar că inclusiv în ajutorul evreilor. Deși Putin nu l-a reabilitat încă oficial pe Stalin, creșterea în popularitate a dictatorului sovietic coincide cu creșterea în popularitate (45%) a ideii că este dezirabil ca puterea să fie concentrată în mâinile unei singure persoane.Popularitatea lui Stalin și a lui Putin se consolidează una pe cealaltă din moment ce pentru ruși Stalin este asociat cu „ordinea” și „dreptatea”, iar Putin se prezintă ca un campion al ordinii și dreptății sociale. Și, o dată cu reabilitarea cvasi-oficială a stalinismului se intensifică represiunea împotriva celor care doresc să mențină vie memoria victimelor comunismului. Putin este feroce când vine vorba de menținerea monumentelor soldatului rus liberator din țările estice, unde acestea sunt privite mai mult ca simboluri ale ocupației comuniste, dar memorialele ridicate în onoarea victimelor stalinismului sunt dărâmate sau închise ca în cazul Perm 36.

Uriașul efort de rescriere a istoriei desfășurat de statul și de președintele rus, devenit „primul istoric al națiunii” mizează pe unicitatea, virilitatea și perospețimea spiritului rus, care, în caracterul său exceptional, respinge influențele străine, în special pe cele occidentale. Atât în trecut când Petru cel Mare ar fi eșuat, cât și acum, când conceptele de democrație și drepturi ale omului sunt expresia unei civilizații în declin, Rusia nouă, tânără și proaspătă, renăscută din tragedia războiului, nu are nimic de învățat de la Vest. Istoria glorioasă a Rusiei așa cum reiese ea din interpretările Kremlinului este o justificare perpetuă a despotismului, a celui trecut, a celui prezent și, desigur, a celui viitor.

Comentarii 1

Lăsați un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.
Comentariul va fi publicat după verificare. Comentariile ofensive vor fi eliminate.

c. florea - 9 luni în urmă
Minciunile propagandei sovietice și, astăzi, rusești, sunt penibile. Dacă URSS se temea că „a fost lăsată singură să înfrunte amenințarea nazistă”, nu ar fi desființat, în înțelegere cu agresorul nazist, cordonul de state-tampon care te proteja de această amenințare. Te temi de o agresiune nazistă, dar arzi de nerăbdare să ai frontieră comună cu fiara hitleristă! Și mai sunt astăzi naivi care mai cred această „explicație”!
Răspunde