Sfârșitul supremației militare americane: ar putea SUA să piardă un potențial război cu China asupra Taiwanului?

Sfârșitul supremației militare americane: ar putea SUA să piardă un potențial război cu China asupra Taiwanului?

În ciuda faptului că în prezent balanța militară înclină net în favoarea Chinei față de Taiwan, nu înseamnă că Washingtonul nu se va ține de cuvânt și nu va veni în apărarea insulei din Marea Chinei de Sud

Într-un articol publicat în octombrie 2021, pe nationalinterest.org (o platformă înființată în 1985, dedicată analizei politicii externe a S.U.A), politologul american Graham Allison, profesor universitar la Harvard, concluzionează sentențios că era supremației militare americane a ajuns la sfârșit, pe fondul creșterii influenței globale și a capabilității militare a Chinei.

Relațiile Chinei cu SUA au ajuns la o nouă răscruce. Președintele american, Joe Biden, a fost întrebat de jurnaliști în octombrie 2021, dacă S.U.A ar asigura o defensivă militară a Taiwanului în cazul unui atac din partea Chinei. Acesta a răspuns că,,da”. Răspunsul președintelui american a generat o reacție a ministrului de externe al Chinei, Wang Yi, care a replicat fără ezitare că pentru a preveni pierderea Taiwanului, China este pregătită să meargă la război. Autorul cărții Destined for War: Can America and China Escape Thucydides’s Trap? (2017) își începe analiza întrebându-se dacă Statele Unite ale Americii chiar au capacitatea de a câștiga un eventual conflict militar cu China cu privire la Taiwan.

În 2018, când Kathleen Hicks, actualul secretar adjunct al Apărării, și membri ai Comisiei de revizuire a strategiei naționale de apărare au examinat această întrebare au concluzionat că ,,S.U.A. s-ar putea chinui să câștige sau poate să piardă un război împotriva Chinei”. Ei și-au motivat răspunsul susținând că în eventualitatea unui atac asupra Taiwanului, din motive de poziționare geografică (Taiwanului fiind aproape de China precum este Cuba de S.U.A.), China ar putea ar putea să aibă succes în inițiativa lor ofensivă înainte ca armata americană să poată să mobilizeze suficiente capabilități militare în regiune. Graham Allison punctează că atât James Winnefeld (fostul vicepreședinte al Șefilor de Stat Major) și Michael Morell (fost director interimar al CIA sub președinția lui Barack Obama) au atras atenția în 2020 că în cazul unui conflict militar China are capabilitatea necesară de a pune Taiwanul în fata faptului împlinit înainte ca Washington-ul să reacționeze.

 

Aceste afirmații vin în completarea unui răspuns cât se poate de tranșant al fostului Secretar Adjunct al Apărării, Bob Work, care a susținut că în cele mai realiste scenarii de război simulate de către Pentagon (18 la număr) cu privire la un război asupra Taiwan-ului, S.U.A. nu ar ieși învingătoare nici măcar într-un scenariu.

 

Politologul american menționează că un asemenea punctaj, de 18 la 0, ar putea fi considerat șocant pentru americani care își amintesc de criza strâmtorii Taiwanului (sau criza strâmtorii Formosa) din 1995 – 1996, când China a efectuat mai multe teste de rachete, iar răspunsul americanilor a fost pe măsura superiorității lor militare, desfășurând 2 portavioane în apele adiacente ale Taiwanului, fapt ce a forțat China să dea înapoi și să renunțe la provocări. În prezent, o asemenea opțiune nu se mai află în lista de variante pe care Generalul Mark Milley, Șeful Statului Major Interarme al S.U.A., ar urma să o prezinte președintelui Joe Biden.

 

Cum s-a ajuns la o astfel de situație într-un mod rapid, se întreabă Graham Allison? Într-un viitor raport al Grupului de lucru China de la Harvard se analizează cursa militară dintre cele două superputeri din ultimele decenii și rezumă cele mai bune judecăți ale americanilor despre locul în care se află acum rivalii chinezi.

 

În primul rând, supremația militară incontestabilă a S.U.A a luat sfârșit. Ca secretar al apărarii, Jim Mattis a precizat în Strategia Națională de Apărare (2018) că superioritatea S.U.A în orice domeniu operațional a fost incontestabilă sau dominantă, timp de mai multe decenii. În prezent, primatul militar al S.U.A în orice domeniu – aer, sol, apă,spațiu și cyberspațiu - este contestat, afirmă Jim Mattis.

 

În al doilea rând, în 2000, sistemele de anti-acces/de respingere a zonei prin care China putea împiedica accesul forțele militare americane (așa numitele A2/AD) constituiau mai mult o diagramă informativă decât o realitate în sine. Astăzi, acoperirea operațională A2/AD a Chinei cuprinde primul lanț de insule, inclusiv Taiwan și insulele Ryukyu din Japonia, fapt ce l-a determinat pe  Michèle Flournoy (fost subsecretarul pentru politică al președintelui Barack Obama) să afirme că în momentul de față Statele Unite ”nu se mai pot aștepta să obțină rapid superioritatea aeriană, spațială sau maritimă”.

 

În contextul actual politic american, unde ostilitatea față de China cunoaște un trend vizibil ascendent, recunoașterea noilor realități militare poate părea la prima vedere inutilă, dar Bob Work atrage atenția asupra faptului că leadership-ul chinezesc este mult mai conștient de situație, de actuala evoluție a lucrurilor și de tot ceea ce a transmis public decât este majoritatea clasei politice americane. Recunoașterea și înfruntarea realităților în actualul climat politic american nu reprezintă o îmbrățișare a defetismului, afirmă profesorul american în articolul său, ci un apel la acțiune menit să schimbe aceste fapte.

Graham Allison pune accent și pe faptul că în caz de conflict militar, Taiwanul are mijloacele necesare de a deveni o țintă mult mai dificilă pentru China, inclusiv prin desfășurarea unei bariere de protecție de mine inteligente. De asemenea, există și multiple sisteme și mijloace asimetrice la care ar putea recurge armata americană pentru a crește costurile și riscurile pentru China în cazul unei intervenții militare. O conjugare a unor inițiative mai de impact ale agendei americanei cu cele din arsenalul diplomatic, informațional, militar, economic (DIME) i-ar putea îngrijora pe liderii chinezi deoarece ar exista posibilitatea ca riscurile și costurile ale unui atac asupra Taiwanului să depășească eventualele beneficii. Deși asemenea oportunități de contracare a agresiunii chineze de către S.U.A și Taiwan au existat și în urmă cu un deceniu, politologul american se întreabă dacă eșecurile anterioare vor fi un predictor de performanțe viitoare.

 

Cu toate acestea, în ciuda faptului că în prezent balanța militară înclină net în favoarea Chinei față de Taiwan, nu înseamnă că Washingtonul nu se va ține de cuvânt și nu va veni în apărarea insulei din Marea Chinei de Sud. Pentru susținerea acestui punct de vedere, profesorul american amintește de faptul că în anii 50, deși președintele Harry Truman a declarat că Coreea se află dincolo de perimetrul de apărare a S.U.A., când China și Coreea de Nord au lansat un atac asupra Coreei de Sud, Statele Unite nu au ezitat să vină în sprijinul lor. Deși SUA nu exprimase o poziție oficială față de Taiwan, în contextul războiului din Coreea, americanii și-au plasat Flota a 7-a în strâmtoarea dintre China și Taiwan, fapt ce a creat efectiv o umbrelă de securitate. Pentru China acest lucru a însemnat pierderea Taiwanului pentru o generație, fapt ce a pus bazele dezvoltării unui excepțional dinamism economic și de consolidare a democrației a insulei.

 

Graham Allison își încheie analiza specificând faptul că totuși diplomația a oferit cea mai bună modalitate pentru toate părțile implicate pentru a-și asigura interesele și a evita războiul. Deși S.U.A și China au stabilit relații diplomatice formale, sub președinția lui Richard Nixon și Jimmy Carter, oamenii de stat din cele două state rivale au admis faptul că situația Taiwanului este una nerezolvabilă, dar nu una de necontrolat. Cadrul diplomatic pe care le-au creat cele două puteri a permis ca în pofida diferențelor ireconciliabile, să existe pace mai bine de cinci decenii. Prin urmare, în actuala configurație geopolitică mondială, cea mai importantă provocare internațională pentru președintele Joe Biden și echipa sa este să prelungească această pace pentru încă o jumătate de secol.

Traducere și adaptare Tiberiu Czink

Sursa: https://nationalinterest.org/print/feature/could-us-lose-war-china-over-taiwan-195686







 

Comentarii 0

Lăsați un comentariu

Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.
Comentariul va fi publicat după verificare. Comentariile ofensive vor fi eliminate.