Războiul din Ucraina a prins scena politică în plină polarizare. Naționaliști, conservatori, cu diferite grade de radicalizare înfloreau și în centrul și estul Europei.
Globaliștii pe de o parte, susținători ai interacțiunilor și conexiunilor globale și ai SUA, și suveraniștii de cealaltă parte, susținători ai profilului național al fiecărui stat, adesea critici la adresa NATO și UE. Dacă în Ungaria și Polonia vedeam tendințe suveraniste mai vechi, în România, până la alegerile din 2020 și apariția formațiunii AUR, a fost o relativă acalmie pe frontul naționalist. În general, s-a văzut cum curentele suveraniste au profitat de criza pandemică, exploatând nemulțumirile, frustrările populației și dificultățile și indicând vinovați în special din afara statelor lor naționale. Și la noi, formațiunea AUR, antivaccinistă și antirestricții, antioccident și profund naționalistă a câștigat procente semnificative în acești ani de criză sanitară.Dar ce se întâmplă cu aceste mișcări în contextul războiului din Ucraina, cum va influența conflictul tendințele suveraniste și iliberale în Europa, mai ales în acele state unde vor avea loc în curând alegeri?
Gabriel Bădescu, profesor universitar, director al Centrului pentru Studierea Democrației și membru al departamentului de științe politice din Universitatea Babeș-Bolyai, consideră că, pe termen scurt, războiul din Ucraina reduce mult din susținerea pentru actori politici care sunt critici la adresa alianțelor precum NATO și UE.
O parte dintre partidele cu discurs critic la adresa NATO au avut repoziționări, în special dintre cele din Estul Europei, unde amenințarea Rusiei este mult mai evidentă.
Un exemplu este partidul de stânga polonez Razem, care a decis să părăsească alianțele internaționale de stânga Progressive International și DiEM25, nemulțumit de criticile acestora la adresa NATO. Iată un fragment din scrisoarea lor de demisie: „Noi vedem NATO complet diferit și îndrăznim să o spunem într-un mod mai nuanțat. Nu suntem susținători ai NATO și suntem de acord cu voi că sunt multe motive de critică. Dar atunci când spui „Fuck NATO” sau „End NATO expansion”, tot ce auzim este că nu vă pasă de siguranța și bunăstarea prietenilor, familiei și colegilor Est Europeni”.
Revenirea la poziții asemănătoare cu cele de dinainte de război este posibilă în cazul unor evoluții catastrofale din punct de vedere militar, umanitar sau economic, când NATO și UE ar putea să fie incluși în lista de țapi ispășitori. Chiar și într-un astfel de caz, este de așteptat ca succesul acestui tip de discurs să fie limitat, este de părere Gabriel Bădescu.
Cazul Ungariei este important și merită urmărit cu atenție. Politologul Bădescu consideră că Viktor Orban a reușit un lucru pe care nici Trump și nici Putin nu l-au reușit: să crească profilul internațional al țării pe care o conduce mult peste importanța ei economică și geo-strategică. „Make Hungary great again!” a funcționat mult mai bine decât varianta originală, trumpistă, și decât cea putinistă.
Însă, poziționarea clară pro-Rusia din ultimii ani a lui Orban este posibil să îl coste electoral. În același timp, o criză majoră este o gură de oxigen pentru oricine e la putere și este suficient de abil – vedeți de exemplu saltul în sondaje pentru George W. Bush și Rudolf Giuliani după atentatele din SUA, dar și pentru Putin după ce a cucerit Crimeea.
Rezultatul la alegerile din Ungaria din aprilie va depinde de măsura în care Orban va reuși să își schimbe în mod convingător discursul – probabil va fi de genul „Rusia a greșit, dar au și ei dreptatea lor” –, dar și de eficiența opoziției anti-Orban în demontarea acestui mesaj, este de părere profesorul.
Ungaria – alegeri pe 3 aprilie. Opoziția și războiul
Pe 3 aprilie există şansa ca Ungaria să revină pe drumul civilizației şi al Europei, interesul ţării este pacea, securitatea şi progresul – a spus candidatul opoziţiei la funcţia de prim-ministru al Ungariei, cu ocazia lansării programului electoral „Ungaria în ascensiune”.
Péter Márki-Zay a spus: pace în Europa şi pace în ţară. Securitate şi predictibilitate, securitatea Ungariei şi a traiului zilnic al poporului maghiar. Posibilitatea progresului civică pentru toţi maghiarii, fără deosebire de culoare, origine, opinie politică sau orientare sexuală – a declarat candidatul.
El a adăugat: pentru a ridica Ungaria, trebuie abandonate metodele putiniste, trebuie desfiinţată politica care a trădat aliaţii ţării, care a lucrat în mod deliberat la destrămarea unităţii UE şi „a ajutat aspiraţiile de putere mondială ale criminalului de război Vladimir Putin”.
Securitatea fizică a Ungariei poate fi asigurată de protecţia consolidată a frontierei Ungariei, de UE şi de NATO – a spus, indicând că noul guvern va păstra gardul de frontieră şi va înfiinţa o poliţie de frontieră independentă.
Un sondaj făcut de un institut apropiat lui Orban, nu a dat rezultatele cu intenția de vot ci doar faptul că 65 dintre cei întrebați în luna martie cred că Orbán poate reprezenta mai bine interesele maghiarilor în conditiile conflictului armat din Ucraina. Doar 27% cred că Márki-Zay Péter, candidatul opoziției este mai potrivit pentru aceasta.
Transnistria – prudentă în declarații
Adrian Florea lector la Universitatea din Glasgow, a studiat la Indiana University și trăiește la Bloomington, în Indiana, SUA. Specialist în chestiunea transnistreană Adrian Florea remarcă faptul că autoritățile de la Tiraspol au adoptat o poziție relativ moderată cu privire la invazia Rusiei în Ucraina. „Spre deosebire de Osetia de Sud și Abkhazia, care și-au exprimat susținerea pentru Moscova în mod explicit – Abkhazia a recunoscut independența republicilor separatiste din Donbas –, Tiraspolul a fost mai prudent în declarații din mai multe motive”, spune acesta.
Primul motiv invocat fiind cel demografic: populația din stânga Nistrului este împărțită aproape în mod egal între moldoveni, ruși și ucraineni. Al doilea motiv este cel economic: majoritatea exporturilor de industrie grea din Transnistria merg către vest (acest lucru este posibil din anii 90 când Tiraspolul și Chișinăul au convenit în a permite firmelor din Transnistria să se înregistreze în Moldova).
Al treilea motiv este politic: secesioniștii din Tiraspol câstigă cel mai mult din menținerea status-quo-ului care le garantează susținere economică și politică din partea Moscovei și influența pe lângă Kremlin. „Mai mult menținerea separării de facto le asigura secesioniștilor un climat economic în care își pot desfășura activitățile ilegale aproape fără limite”, spune politologul.
Din păcate, războiul continuă și rămâne de văzut cum Tiraspolul va fi afectat. În momentul de față, economia locală este afectată de căderea valorii rublei (o proporție însemnată de locuitori din Transnistria primesc pensii plătite de Moscova), și indirect de sancțiunile impuse băncilor rusești. În Transnistria operează trei bănci mari: Sberbank, Eximbank și Agroprombank. Prima a fost afectată în mod sever de sancțiuni; ultima aparține grupului Sherif care controleză în mare proporție economia regiunii.
Luni dimineața, însă, în 21 martie, se pare că a avut loc o încercare de „aliniere” la cererile ambasadelor Rusiei din România și Republica Moldova adresate etnicilor ruși, care s-ar simți amenințați în aceste state, să trimită plângeri către aceste reprezentanțe diplomatice de la Chișinău și București. Așa-zisul Minister de Interne din Transnistria de la Tiraspol a emis un comunicat în care anunța mai multe presupuse amenințări cu bombă la școli din regiunea separatistă transnistreană, inclusiv școala militară Suvorov. Mesajele pe care le invocă transnistrenii fac trimitere la ură interetnică și se încheie cu: „Slavă Moldovei și moarte rușilor!”.
În Republica Moldova, reacțiile nu au fost cele așteptate, mulți etnici ruși din Moldova au trimis mesaje ironice pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în Moldova: „Nu mulțumim, nu avem nevoie să ne salvați pe tancuri!”, „M-am născut în Moldova, vorbesc rusa, știu româna, totul este minunat. Încetați să semănați ură”, au fost câteva mesaje ce au apărut pe pagina de Facebook a Ambasadei Federației Ruse la Chișinău.
Suveraniștii din Franța se pregătesc de „atac”
Matei Vișniec, publicist și dramaturg francez de origine română, prezentând revista Front Populaire și cum alimentează ea suveranismul în alegerile din Franța, vede un scop imediat al publicaţiei ca fiind acela de a hrăni dezbaterea politică în Franţa în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2022, de a depăşi tradiţionala linie de diviziune stînga – dreapta şi eventual de a găsi un candidat suveranist capabil să câştige scrutinul şi să ajungă la Palatul Élysée. „Mărturisesc că după ce am citit revista din scoarţă în scoarţă am rămas cu un gust destul de amar în legătură cu ceea ce ar deveni Europa de Răsărit dacă în Apus mişcarea suveranistă în sensul dorit de Michel Onfray dacă aceasta cîştigă teren şi dacă într-o bună zi vom asista la un Frexit după şocul provocat de Brexit”, spune el.
Descriind conținutul revistei, Vișniec notează: „Analizele propuse de Front Populaire sunt, nimic de spus, pasionante, interesante, incitante, uneori neliniştitoare. Semnatarii articolelor, în jur de 20, fac parte din toate generaţiile şi vin din toate zonele politice: dreapta, stânga, extrema dreaptă, extrema stângă, anarhişti, ecologişti etc. Unii sunt universitari şi cercetători, alţii sunt oameni politici nemulţumiţi de cum au evoluat partidele lor şi care au migrat spre alte formaţiuni. Toţi au în comun convingerea că Franţa trebuie să-şi recupereze suveranitatea pentru ca un anumit ideal francez să poată fi încă audibil în Europa şi pe planetă. Mai toţi consideră că Uniunea Europeană de astăzi este o structură aflată în serviciul ultraliberalismului şi al unui multiculturalism avînd ca obiectiv ştergerea tuturor identităţilor şi formarea unui fel de popor european consumerist şi docil. Unii dintre semnatarii articolelor trag semnale de alarmă în legătură cu o posibilă islamizare a Europei şi cu perspectiva sumbră ca peste două sau trei decenii populaţia din partea apuseană să fie în majoritatea ei una provenind din imigraţie.”
În final, Vișniec explică de ce a rămas cu un gust amar, dincolo de calitatea dezbaterii: „Ceea ce m-a înspăimîntat a fost totala absenţă a celeilalte Europe. Mai precis, nimeni nu-şi pune o întrebare de genul „Ce se va întîmpla cu celelalte ţări ale Europei şi mai ales cu cele din Balcani şi din Răsărit dacă Franţa iese din Uniunea Europeană şi edificiul comunitar se prăbuşeşte?“. Sigur, Franţa, ca „mare democraţie”, în virtutea unei lungi tradiţii de libertate, se va putea „salva”. Dar noile democraţii din Est? Oare nu îşi vor pierde aceste ţări libertatea dacă se va prăbuşi Uniunea Europeană, singura structură care mai veghează (cu mijloace cît de cît eficiente de presiune) la respectarea statului de drept în micile şi recentele democraţii?”
Yves Gautrey eseist, autor al unui articol în revista amintită, intitulat „O campanie electorală tristă...Doar dacă?” prezintă campania electorală din Franța privind spre contracandidații lui Macron. „Considerat când ca o treapta de lansare pentru Valérie Pécresse, când drept factor valorizant pentru Marine Le Pen, Eric Zémour este de acum înainte singurul adversar ideologic serios al lui Emmanuel Macron.”, spune el despre candidatul dreptei radicale din Franța. „Dar cum s-a luat deja obiceiul de a lovi în inoportunul de serviciu, după familia Le Pen, după Dupont-Aignan și Mélenchon i-a venit și lui rândul: de unde el gândea că va fi bila care va răsturna toate popicele puterii actuale, nu va deveni – din cauza acestei campanii prea scurte – decât o bilă de flipper sărind printre sigle media, praștii elyseene sau urmăriri judecătorești. Electoratul suveranist nu trebuie să piardă speranța: uneori partida de flipper se termină cu un «game over». «same player shoot again» - o nouă repriză la alegerile legislative.”
Războiul ruso-ucrainean maschează realitatea Franței, crede Gautrey: „Dar să nu ne îndoim, adevărul brut va apărea de îndată ce războiul se va termina: forța nucleară de atac nu mai este în submarinele franceze, ci în birourile confortabile ale Europei. (...) Am devenit din 2021 — în ciuda noastră și prin singura voință a lui Emmanuel Macron — total dependenți de deciziile politice de la Bruxelles: vom rambursa zeci de ani datoriile contractate de Emmanuel Macron în numele bunăstării francezilor.”
„Deja auzim că se spune aproape peste tot că va fi necesar – din cauza lui Putin și a războiului din Ucraina – să existe alegeri dureroase pentru francezi. Războiul și consecințele sancțiunilor occidentale – care ar fi fost considerate absurde în condiții normale de creștere – vor fi scuze perfecte pentru a ne ascunde realitatea financiară a Europei”, avertizează Yves Gautrey, în Front Populaire, publicația care susține cauza suveraniștilor francezi.
„Anul acesta, sentimentul anti-Macron este atât de puternic încât nimic nu este câștigat definitiv pentru Macron întâiul. Și știm în detaliu că războiul ruso-ucrainean se va rezolva în cele din urmă cu sau fără Macron al doilea”, încheie el.
AUR scade în sondaje
Întrebați ce partid ar alege să voteze dacă duminica viitoare ar fi alegeri, 20% dintre români au ales PNL. PSD se clasează în continuare pe prima poziție, cu 36%, în timp ce AUR a ajuns la 14%. Pe al patrulea loc se clasează USR, cu 8%.
Sondajul CURS, realizat la nivel național în luna martie, citat de Hotnews.ro, relevă faptul că cei mai mulți români consideră că prețurile (21%) și războiul de la graniță (18%) sunt două dintre problemele României ce ar trebui adresate de stat. Pe plan personal, respondenții consideră că principalele neajunsuri sunt nivelul de trai (26%) și prețurile (22%).
Întrebați ce îi îngrijorează cel mai mult în legătură cu viitorul, 99% dintre participanții la sondaj au ales creșterea prețurilor la energie, urmată de cea la alimente (98%).
În ceea ce privește războiul din Ucraina, cei mai mulți români sunt de acord că România ar trebui să primească refugiați (81%), să trimită ajutor umanitar (79%) și să susțină sancțiunile decise în UE (68%). Totuși, 78% dintre respondenți consideră că țara noastră nu ar trebui să ajute Ucraina cu trupe.
Comentarii 0