Dezinformarea online

În panoplia patologiei comunicării, ne putem referi deopotrivă la minciună, la zvon, la manipulare, operațiunile acestea de informații, chiar și propaganda care are la bază o ideologie pronunțată.

Comunitatea științifică și chiar și U.E. în materialele sale legislative evită utilizarea termenului de fake-news, deși știrile false, conceptul în sine, sunt foarte populare în spațiul public. Explicația lor, pe care o împărtășesc, este că acest termen este foarte utilizat în limbajul curent în contexte care nu țin neapărat de sensul lui și atunci se preferă utilizarea termenului de dezinformare, dezinformare online.

Dacă ar fi să considerăm toate platformele de social-media, rețelele de socializare, de comunicare online niște planete, iar mărimea lor să fie dată de numărul de utilizatori, universul social media ar arăta că planetele care domină ca număr de utilizatori, ca mărime, se află în mână aceleiași corporații:  Facebook, mesageria de la Facebook, WhatsUpp și Instagram, lucru care deschide o sumedenie de discuții legate de concentrarea puterii într-o singură mână.

Câteva date despre consumul de internet:

• 7 ore și 26 minute a petrecut online un român în medie într-o zi. Asta înseamnă cam jumătate din timpul pe care îl petrecem în stare de veghe, dacă luăm în considerare că am dormit în medie 8 ore pe noapte. Deja ne apropiem de jumătatea în care ne petrecem mai mult online de cât în viață și în interacțiunile față-n față.

• 2 ore și 16 minute sunt petrecute doar pe rețelele de socializare, lucru care ne face vulnerabili

• Trebuie să fim conștienți că peste 40% din traficul de pe internet nu este făcut de oameni, este făcut de boți. Boții aceștia înseamnă și buni și răi. Răi înseamnă cei care prin interacțiunile pe care le manifestă doresc să altereze buna desfășurare a interacțiunilor în spațiul online, dar vedem că aproape jumătate din trafic nu mai este realizat de către ființe umane.

• O altă cifră care conturează mult mai bine patologia aceasta a comunicării se referă la numărul de conturi false. Facebook a raportat oficial ștergerea în ultimii 4 ani a 21,13 miliarde de conturi false. Asta înseamnă de 7 ori mai mult decât utilizatorii normal pe care îi are.  

• Știrile false au cu până la 70% mai mari șanse să fie distribuite decât știrile adevărate.

• Cercetările arată că unei știri adevărate îi ia de până la 6 ori mai mult să se propage să atingă același număr de oameni (studiul a fost făcut pe 1500 de persoane) în comparație cu o știre falsă.  

• O altă cifră interesantă: aproape 60% dintre persoanele care distribuie linkuri pe rețelele de socializare nu citesc decât titlu, nu intră în interiorul articolului. Vedem noul model de presă care folosește titluri spectaculoase, de multe ori informațiile din titlu nu sunt susținute de dovezile prezentate în interiorul articolului iar aceasta este o amenințare.

Sunt 2 perspective pe care trebuie să le înțelegem.

Din perspectivă jurnalistică, nu e un mare secret de ce se întâmplă și de ce fenomenul acesta de dezinformare are amploarea pe care o are. Se întâmplă pentru că a apărut o modificare fundamentală în modul de organizare a fluxului redacțiilor. În presa clasică, în televiziune, în presa tipărită, în presa radio, procesul redacțional exista un așa-numit gatekeeper, păzitor de post, dacă ar fi să traducem în limba română și care de regulă era un editor, cel mai adesea  șef de departament, un redactor-șef adjunct care făcea ce i spune și numele păzea porțile. Ce înseamnă asta? În mod practic primea toate textele, că sunt video, audio, scrise, și le aplica o serie de proceduri și rutini jurnalistice, în funcție de care decidea dacă textul respectiv poate să apară în forma în care l-a primit de la redactor, de la corespondenți, de la reporteri sau e nevoie să opereze aceștia modificări. Acest gatekeeper în presa online a dispărut aproape cu totul.   Redactorul, reporterul intră frumos pe softul de editare aferent site-ului și-și publică singur știrea. Acum lumea vorbește despre teoria gatekeepers-ilor în doi pași în care cititorii preiau rolul acesta de gatekeepers prin simplu fapt că pot să decidă dacă un conținut este pe plac sau nu.

Dinperspectiva psihologică (eu am denumit-o și umană), sunt foarte multe resorturi care explică de unde vine vulnerabilitatea noastră în fața acestui fenomen. Mă voi opri doar asupra unuia, cel care se referă la expunerea selectivă. Am ajuns să trăim ceea ce oamenii de știință definesc drept bule-filtru sau bule epistemice. Asta înseamnă mediul pe care ni-l formăm pe rețelele de socializare din rețelele de prieteni. Dar în același timp înseamnă și ceea ce ni se întâmplă pe motoarele de căutare, adică toate rezultatele pe care le generează și rezultatul căutărilor se fac în funcție de niște caracteristici ale profilului nostru, așa cum este el citit de către algoritmii acesta de funcționare a aplicațiilor respective. Trebuie să ne uităm cum reacționăm și noi în raport cu informațiile acestea. În momentul în care postăm un lucru dorim să luăm like-uri. Uitați cum reacționăm când cineva ne scrie un mesaj disonant cu modul nostru de a gândi: ori începem să ne certăm cu el, ori ștergem mesajul, ori îi dăm block. Deci reacția noastră naturală este de a respinge punctele de vedere care ne sunt contrare punctului nostru sau imaginii noastre despre lume. Lucru care face în final să ne adâncească și mai mult în propria noastră realitate de multe ori artificial construită. În loc să ne confruntăm cu puncte de vedere divergente asupra diferitelor situații și în felul acesta să realizăm  o analizăm critică ne adâncim în propria noastră viziune. E doar una dintre teoriile care explică din punct de vedere psihologic ce se întâmplă în prezent. Se vorbește foarte des despre aceste bias-uri cognitive, de judecăți cognitive.

Sunt lucruri pe care trebuie să le verificăm atunci când  vrem  să facem un backchecking, cum se numește în limbaj modern, al unei informații.

În primul rând, să ne uităm cine este sursa informației respective, fie că vorbim de un site, fie că vorbim de un cont sau pagină de Facebook. Lucru acesta se face destul de ușor, căutăm să vedem dacă e transparent în ceea ce privește organizația, persoana care se află în spatele contului sau a site-ului respectiv. Secțiunea despre noi, date de contact sunt indicatori buni în ceea ce privește credibilitatea pe care site-ul respectiv o proiectează despre sine. Al doilea lucru unde trebuie să ne uităm este să ne uităm de bună seama la informație. Informația se poate verifica fie prin căutări banale pe motoarele de căutare, fie în mod dedicat pe platformele speciale. Pentru fotografii sunt câteva tool-uri digitale care pot fi folosite pentru a putea identifica natura video-ului sau imaginii respective, natura de autenticitate în raport cu textul cu care este asociat.  (vezi foto)